| 1.
|
TRE'ABĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ◊ Expr. A avea treabă = a fi ocupat. A-si căuta (sau a-si vedea) de treabă = a) a lucra constiincios, cu sârguinţă; b) a-si vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-si face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-si da importanţă. 2. Muncă, lucru. ◊ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ◊ Loc. adj. De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ◊ Expr. Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ◊ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) priveste? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) priveste! A-si face treaba = a-si face interesele sau munca cuvenită. 5. (Reg.) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) Împrejurare, situaţie. ◊ Expr. A fi (sau a sta) treaba asa (sau astfel) = a fi lucrurile asa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Pl. si: trebi] - Din sl. tr~eba. Sursă
: DEX'98
(55829)
- LauraGellner |
| 6.
|
TRE'AB//Ă tr'eburi f. 1) Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; îndeletnicire; ocupaţie. ◊ A avea (sau a fi în) ~ a fi ocupat. A-si căuta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sârguinţă; b) a nu se amesteca în lucrul altuia. A se afla în ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor acţiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Acţiune săvârsită de cineva; faptă; ispravă. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de ispravă; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o poznă, o sotie. 4) Afacere care necesită rezolvare; problemă; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te interesează? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ că ... se pare că ...; se vede că ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. tr~eba Sursă
: NODEX
(357480)
- siveco |